Pentru femeia din tine

Citisem acum ceva vreme un post pe un blog despre cum un tip şi-ar dori să fie invitat la dans ori să primească flori. Despre efortul pe care ei (n.r.: bărbaţii) il fac pentru a ne fi pe plac nouă (n.r.: femeile), efort care oricum nu este apreciat pentru că “nu ne pasă” sau ca suntem “prea comode”.

Adevărul este că, habar nu au ei cât efort depune o femeie pentru a ieşi din casă cu fruntea sus. Merităm şi cea mai mică atenţie şi asta zilnic, pentru că nici un tip nu ştie cât de greu este uneori să fii femeie. De ce spun asta? Păi pentru că ei habar nu au, în primul rând, cât de durerors e sa te epilezi. Apoi, habar nu au cât de mult trebuie să stai în faţa oglinzii. Şi nu mă refer numai la machiaj, fond de ten etc. (şi puţin off topic, chiar dacă unii susţin sus şi tare că preferă o tipă nemachiată în locul uneia cu chip de porţelan, să fim serioşi, că numai după alea le umblă ochii pe stradă).

O femeie trebuie să fie impecabilă, asta înseamnă ţinută curată, aranjată, unghiile îngrijite, făcute, păr frumos şi bine întreţinut, piele fină, accesorii, ore de shopping pentru un nenorocit de tricou fără imprimeuri de prost gust şi ştrasuri… Apoi să nu uităm de orele de sport pentru întreţinere. Şi câte şi mai câte pentru că lista e lungă.

Să nu mai zic de veşnicul clişeu: un tip dacă se culcă cu jumătate de Bucureşti e un zeu, iar o femeie dacă face acelaşi lucru nu are principii (ca să nu mă exprim vulgar şi să zic că e o curvă). Eu aş zice defapt că e un fel de ego de bărbat în corp de femeie.

Şi dacă astea nu ar fi de ajuns… ce te faci cu toţi muncitorii şi şoferii care te strigă şi te claxonează “Pisi! Pisi!” sau mai ştiu eu cum. Să nu mai spun că te poţi alege cu minunatele pipăieli şi nu se cere neapărat un loc înghesuit… ci doar nişte mitocani frustraţi.

Plus că vine un moment în viaţa unei femei când trebuie să fie atât soţie, cât şi mamă şi dacă toate astea nu ar fi suficiente, mai trebuie să îşi continue şi cariera. Un fel de 3 în 1 şi nu au la dispoziţie decât 24 de ore pe zi.

Şi ca să încoronăm situaţia, mai adăugăm şi o doză de misoginism… nelipsit mai ales la locul de muncă. Iar dacă ai îndrăznit cumva să pari uşor independentă şi sigură de tine te-au luat toţi în vizor! Eşti inamicul public numărul 1. Femeia trebuie să fie supusă etc.

Şi prin postul acesta nu încerc să iau apărarea femeilor pentru că feminista din mine s-a liniştit puţin… Cu toate acestea văd că bărbaţii nu apreciază îndeajuns toate chinurile + eforturile pe care le suportă + le depune o femeie ZILNIC!

Îmi place să cred că trăim într-o lume a bărbaţilor în care femeile îi manipulează, dar şi mai mult, îmi place să cred că totuşi există un fel de “egalitate complementară” între cele două categorii.

This is a man’s world, this is a man’s world
But it wouldn’t be nothing, nothing without a woman or a girl

“It’s a Man’s, Man’s, Man’s World“

James Brown

Şi pentru cele enumerate mai sus, merităm fiecare moment de atenţie şi afecţiune, merităm înţelegere, merităm să fim în centrul atenţiei, sa fim respectate, independente. Merităm fiecare pagină de roman care ne este dedicată, fiecare vers, fiecare melodie, fiecare rimă.

Trebuie să menţionez: nu contest că nu există bărbaţi care apreciază eforturile unei femei, asa cum pot spune ca sunt si femei nenorocite pe lumea asta… dar şi aşa, nu văd de ce “nu ne pasă” ori de ce suntem “prea comode”.

(Poza luată de pe www.allposters.com)